Cornulețe Fragede cu Untură și Oțet. Rețeta Mamei din 1999

 Astăzi nu am gătit după ureche și nici după vreo carte modernă de bucate. Astăzi am făcut o călătorie în timp, mai exact în anul 1999. Am scos din sertar caietul vechi de rețete al mamei, cel cu foi îngălbenite și pete de ulei, care stă mărturie sutelor de prăjituri făcute pentru sărbători.

Am vrut să refac exact gustul copilăriei: acele cornulețe fragede cu untură, care stăteau pudrate cu zahăr vanilat în ligheane mari și care, parcă, erau mai bune a doua zi.

Ce m-a amuzat și m-a provocat în același timp au fost unitățile de măsură: „o farfurie de untură”, „30 de linguri de apă” sau „miroase” (așa cum îi spunea mama esenței pe vremuri). Am decis să respect rețeta cu sfințenie, exact așa cum e scrisă, dar am notat totul pentru voi, ca să vă iasă perfect din prima.

INGREDIENTE:

• Untură: 1 farfurie (am cântărit-o și vine cam 300 g). Sfatul meu: Folosiți untură la temperatura camerei, nu de la frigider.

• Ouă: 3 ouă întregi.

• Oțet: 6 linguri (eu am pus oțet simplu, este secretul frăgezimii).

• Apă: 30 de linguri. Da, chiar am stat să număr 30 de linguri de apă rece! :)

• Arome: Un praf de sare și „miroase” (eu am folosit esență de vanilie).

• Făină: „Cât cuprinde”. Aici e mereu teama oricărei gospodine. Mie mi-au intrat cam 700g - 800g de făină până am simțit aluatul perfect.

• Umplutura: Eu am făcut o combinație nostalgică, unele cu rahat, altele cu gem de prune, dar voi puteți pune și cu nucă.

Cum le-am pregătit: Pas cu Pas

1. Am pregătit baza lichidă

Într-un bol mare, am pus untura (care era moale), cele 3 ouă, sarea, vanilia, cele 6 linguri de oțet și cele 30 de linguri de apă. Le-am amestecat bine pe toate. Un mic secret: Nu vă speriați de mirosul de oțet! Vă garantez că la copt dispare complet, dar el ajută aluatul să fie aerat.

2. Frământarea (Momentul „Făină cât cuprinde”)

Am început să torn făina treptat, amestecând la început cu o lingură, apoi cu mâna. Când spun „cât cuprinde”, mă refer la faptul că m-am oprit din pus făină în momentul în care aluatul s-a desprins curat de pe mâini, dar a rămas moale și plăcut la atingere, ca o plastilină. Dacă puneam prea multă făină, riscam să iasă tari ca piatra.

3. Le-am lăsat la odihnă

Fiind un aluat gras, l-am înfoliat și l-am lăsat 50 de minute la frigider. Cred că pasul ăsta e important pentru că untura se mai întărește puțin și aluatul se întinde mult mai ușor, fără să se rupă.

4. Modelarea

Am împărțit aluatul în 4 bucăți. Am pus puțin ulei pe masă și am întins fiecare bucată într-o foaie rotundă și subțirică. Am tăiat cercul în triunghiuri (ca feliile de pizza), am pus câte o bucățică de rahat sau gem la bază și le-am rulat strâns spre vârf. E o activitate chiar relaxantă!

5. La cuptor

Le-am așezat în tavă pe hârtie de copt. Am uns tava cu puțin ulei, după aceea am pus hârtia de copt. Le-am copt la 180°C (foc mediu) timp de 20-25 de minute. Am stat cu ochii pe ele: le-am scos când erau încă albe, doar puțin aurii pe la colțuri. Dacă le lăsam să se rumenească tare, se uscau.

6. Finalul dulce

Imediat cum le-am scos din cuptor, fierbinți așa cum erau, am pudrat bine cu zahăr pudră vanilat, mi-a plăcut așa de mult pentru că se vedea așa frumos, ca și cum ar ninge peste ele. Căldura a topit puțin zahărul și a format crusta aceea delicioasă pe care o știm cu toții.

---

Tips & Tricks de la mine

• Untură vs. Unt: Rețeta originală cere untură și, sincer, cred că asta face diferența. Cu untură ies mai nisipoase, se topesc în gură. Cu unt ies bune, dar puțin mai crocante.

• Răbdarea: Dacă aveți răbdare să nu le mâncați pe toate în prima zi, veți vedea că a doua și a treia zi sunt și mai bune. Aluatul se frăgezește stând în cutie.

• Umplutura: Aveți grijă la gem! Dacă e prea lichid, curge în tavă. Eu prefer să nu pun atât de mult gem sau pun rahatul pentru că sunt sigure.

Sper să încercați și voi rețeta. E o bucățică de istorie culinară simplă, ieftină și incredibil de bună. Dacă le faceți, chiar sunt curioasă cum vi s-au părut!