Jurnal Culinar la Munte: 3 Zile de Relaxare, Grătare Românești și Munți de Clătite cu Nutella

       Există o regulă nescrisă, dar pe care toți o simțim instinctiv: mâncarea are pur și simplu alt gust la munte. Nu știu exact care este explicația științifică, poate este aerul rece și curat, mirosul de brad, liniștea care te înconjoară sau pur și simplu acea foame sănătoasă care te lovește după o plimbare în natură. Cert este că, acolo sus, cele mai simple preparate devin adevărate festinuri.

       Weekendul acesta am simțit nevoia acută de o pauză. Am vrut să lăsăm în urmă claxoanele, mailurile și agitația orașului și să ne refugiem pentru 3 zile la o cabană ascunsă, înconjurată de pădure. Planul a fost simplu și clar: deconectare totală, somn odihnitor și, bineînțeles, mâncare bună gătită fără grabă.

       Vreau să răsfoiesc alături de voi pagini din acest „jurnal culinar” de weekend, poate vă inspir pentru următoarea voastră evadare.

Ziua 1: Sosirea și nevoia de confort

       Am ajuns la cabană vineri, după un drum destul de lung. Știți sentimentul acela când oprești motorul mașinii și te lovește liniștea? E magic. Dar, imediat după liniște, ne-a lovit și foamea.

       Când ajungi la munte obosit, ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să stai 3 ore lângă aragaz. Aveam nevoie de ceva rapid, fierbinte și sățios. Așa că am improvizat rapid niște Paste Bolognese. Este rețeta mea de salvare: piept de pui tocat mărunt, tras la tigaie până se gătește, un sos simplu de roșii, puțin pecorino romano, condimente și paste fierte al dente. În mai puțin de 20 de minute, eram toți la masă, savurând o farfurie aburindă, cu obrajii roșii de la frigul de afară.

       Dar aventura a început cu o surpriză încă de pe drum. Am găsit un suflet mic și speriat pe stradă, o pisică abandonată care ne-a topit inimile. Nu am putut să o lăsăm acolo, așa că am luat-o cu noi la cabană. A primit imediat mâncare, căldură și a devenit mascota weekendului nostru.

cea micuta este pisica salvata

Ziua 2: Festinul Câmpenesc pe Terasă

       Sâmbătă ne-am trezit târziu, fără alarmă. Există ceva incredibil de relaxant în a face clătite la o cabană. Mirosul de aluat copt a umplut toată încăperea și ne-a făcut să ne simțim ca acasă.

       Am făcut un teanc generos. Am făcut și „wraps” sărate (cu șuncă și cașcaval) pentru cei care nu voiau dulce, dar vedeta absolută a fost borcanul de Nutella. Momentul meu preferat din toată vacanța? Să stau pe balconul de lemn, înconjurată de copaci, cu o clătită caldă cu ciocolată într-o mână și o cafea în cealaltă. Este definiția fericirii simple.

       Aerul tare de munte îți dă o energie incredibilă, așa că, după ce am terminat clătitele rămase de seara trecută (care parcă erau și mai bune reci), ne-am apucat de organizarea evenimentului principal: Marele Grătar.

       Pentru noi, românii, grătarul la munte este un ritual sacru. Nu este doar despre a prăji niște carne; este despre proces. Despre a face focul, a pregăti jarul perfect și a sta la povești cu o băutură rece în mână în timp ce micii sfârâie pe grătar.

Meniul a fost unul clasic, cinstit și delicios:

• Mici suculenți și cârnați rumeniți: Am avut grijă să nu îi uscăm, lăsându-i suculenți la interior.

• Salata care a furat spectacolul: Lângă atâta carne, ai nevoie de prospețime. Am făcut un bol uriaș de salată cu roșii, castraveți, ardei gras și multă ceapă roșie, care a dispărut imediat din farfurii.

• Platoul de brânzeturi: Am tăiat cuburi de telemea proaspătă, peste care am presărat oregano uscat. Combinația asta simplă te duce cu gândul la Grecia, chiar dacă ești în Carpați.

• Murăturile de casă: Nu puteau lipsi! Castraveți murați, buchețele de conopidă crocantă și rondele de morcov, acel gust acrișor este esențial pentru a echilibra grăsimea micilor.

       După un grătar copios, ne-am relaxat la o ciocolată caldă în ciubăr, un moment minunat, relaxat și plin de adrenalină. De ce? Pentru că era noapte și au apărut câțiva câini și ne-am temut că or să vină să ne atace.

Ziua 3: Omleta de rămas-bun

       Timpul trece altfel când te relaxezi.  Pentru micul dejun, am aplicat regula „zero risipă”: am adunat tot ce ne-a rămas prin frigider (câteva legume, ouă, puțină brânză) și am făcut o omletă țărănească bogată, care ne-a ținut de foame până am ajuns înapoi în oraș.

Ce am învățat despre gătitul la cabană (Tips & Tricks)

Dacă plănuiți o ieșire similară, iată câteva sfaturi care pe mine mă ajută mereu:

1. Planifică meniul de acasă: La munte magazinele sunt departe. Noi am știut exact: „Vineri paste, Sâmbătă grătar”. Asta ne-a scutit de stresul „ce mâncăm azi?”.

2. Ia ingrediente versatile: Ouăle și făina sunt aur! Poți face omletă dimineața și clătite seara.

3. Nu te complica: Aerul de munte cere mâncare rustică. Nu e momentul pentru plating de fine dining. Salatele mari, platourile puse pe mijlocul mesei și mâncarea care se poate mânca cu mâna (cum sunt micii sau clătitele) sunt cele mai potrivite.

       Aceste 3 zile ne-au reîncărcat bateriile și ne-au reamintit că fericirea stă în lucruri simple: o pădure verde, oameni dragi alături și o masă gustoasă.

       Voi ce preferați să gătiți când mergeți la munte? Sunteți fani grătar tradițional sau preferați un ceaun?